Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta in familie reprezinta “orice actiune
fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al familiei impotriva altui
membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica sexuala sau un
prejidiciu material”. Aceasta lege contribuie in mod semnificativ la evolutia
legislatiei romanesti in ce priveste protectia drepturilor omului, tinand cont de
frecventa cazurilor de violenta in familie si consecintele fizice si psihice deosebit de
grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii,
rezulta ca anual, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata in urma unor
acte de violenta (procentual inseamna ca 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) si
multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen.
Violenta casnica a crescut alarmant in contextul unei societati generatoare de
nemultumiri si frustrari, ce ofera premisele unui comportament violent in familie.
Femeile sunt, in mod evident, parte vulnerabila din cadrul familiei, un fapt bine
demonstrat de mass-media si de statisticile existente.
Violenta domestica asupra femeilor reprezinta o amenintare permanenta,
insotita sau nu de o ranire fizica sau psihica in cadrul relatiei cu partenerul,
indiferent daca sunt sau nu casatoriti legal sau daca exista raporturi de familie intre
ei, daca au aceelasi domiciliu. Conform legii, violenta in familie reprezinta orice
actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie
impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica,
sexuala sau un prejudiciu material si, in acelasi timp, impiedicarea femeii de a-si
exercita drepturile si libertatile fundamentale.
Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale;
distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte
potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative
pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor
personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de
ingrijire si protectie
Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul
accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri
care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.
Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen
larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplul motiv ca
unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor. In aceste familii este evidenta
izolarea sociala a sotiei de catre sotul violent, care nu doreste ca sotia lui sa aiba
relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata
primi un sprijin.
Conform legii, aceste cazuri de violenta in familie trebuie supuse medierii la
cererea partilor, mediere realizata de catre persoane specializate, prin consiliul de
familie format din rude sau de catre mediatori autorizati. Acesta mediere insa nu
opreste desfasurarea procesului penal sau aplicarea de sanctiuni pentru cei care au
savarsit abuzuri. De asemenea, legea prevede si infiintarea de Centre pentru
adapostirea victimelor violentei in familie, care sunt unitati de asistenta sociala ce
asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie,
nevoite sa fuga de acasa. In acelasi timp, este interzis accesul in incinta adapostului
a agresorului, acesta izolare a victimelor se face cu consimtamantul acestora.
Adaposturile publice sau private asigura gratuit atat victimei, cat si minorilor
aflati in ingrijirea acesteia: protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana,
cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana
la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure
cazarea si hrana, acestea vor avea drept de sedere in adapost pana la rezolvarea
acestor probleme de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin
cursuri de calificare profesionala. La primirea in adapost, victima este ajutata din
punct de vedere legal sa-si protejeze bunurile ramase la agresor. Acest ajutor este
gratuit, la fel ca si ingrijirea medicala si psihiatrica, oferita victimei pentru a o ajuta
sa treaca peste socul si trauma unei astfel de violente.
Insa, in acelasi timp cu adapostirea si protejarea victimei, se poate incepe
urmarirea penala si judecarea in instanta, la cererea victimei sau din oficiu, ori de
cate ori exista probe sau indicii temeinice care dovedesc ca un membru al familiei a
savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt
membru.
Din studiul situatiei violentei in familie, majoritatea infractiunilor savarsite intre
membrii familiei le constituie cele de omor, tentativa de omor, loviri cauzatoare de
moarte, pruncucidere, vatamare corporala grava, vatamare corporala, viol, act sexual
cu un minor, perversiune sexuala, coruptie sexuala, incest, talharie, abandon de
familie – art. 305 Cod penal (numai litera „a” – parasirea, alungarea sau lasarea fara
ajutor, prin expunerea la suferinte fizice sau morale care se pedepseste cu inchisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda), rele tratamente aplicate minorului si punerea in
primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji.
Astfel infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, prin care acesta este
pus in primejdie grava de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost
incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani.
Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani iar
vatamarea corporala se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Important este
ca toate persoanele care ajung victime ale violentei in familie sa-si cunoasca
drepturile si sa apeleze cu incredere la institutiile si persoanele care le pot ajuta
(Politie, centre de adapost, avocat, medic, psiholog, familie, prieteni etc.), fara
teama si fara a-si ascunde suferinta, de care, in multe cazuri, se considera tot ele
vinovate.
Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape
de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem mai
departe si ne atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta : extinderea
fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa, uzajul si
finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi, politicile duse
pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitatea lor.
De exemplu, E.Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in
supunerea prin violenta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna).
Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea
claselor si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre altele
(violenta externa).Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei
pozitiv in imprejurarile revolutionare,cand ea devine necesara datorita impotrivirii
armate a fortelor reactionare, dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in
actiune violenta, cat si mijloacele prin care se realizeaza (armatele, tehnica militara)
sunt determinate in ultima analiza de conditiile economice.
Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si
dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data
recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale
internationale fac referinta la violenta domestica.
Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut, ulterior generalizarii,
in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea
maltratarii copilului. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor
implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe
care o suporta, abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul
responsabilitatii parentale.
Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor- este cel
mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele
mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent
e :‘ in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi
parintii.. „Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod
implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie.
Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a
face cu niste cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri,
dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut.
In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care
domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de
putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa.
Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia, ca
grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele
comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi
apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si
care fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de
identitate al individului in lume, in societate.
Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat
deasupra capului si legea morala in inima.
Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor
membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa
regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi
membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente
perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale.
O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane
in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti
membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei.
Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs
anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de
forma pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiile dintre membrii
familiei reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample,
mai variate si mai frecvente. O nevinovata remarca de genul “ nu-mi place cum ti-ai
aranjat parul“ sau “nu-mi place cum te-ai imbracat “ va atrage dupa sine, in timp,
consecinte tot mai dramatice. Aceste remarce pot fi apreciate de cel /cea caruia ii
sunt adresate ca o manifestare a interesului sau, altfel spus, a iubirii. In realitate,
apare aici deja o arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale
manifestarilor, dupa bunul plac al celui care se simte in pozitia dominanta. Cel
supus nu are dreptul la o existenta proprie, la nevoi proprii. Existenta si nevoile lui
se vor forma conform principiilor si ingradirilor impuse, adeseori arbitrat, de catre
cel care domina.
In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre
incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a
insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala.
In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respectare
exista un aparat bine articulat si detinand depline puteri puse in slujba protejarii
cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la obligativitatea
fiecarui cetatean de respectare a lor.
Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare
normala, implinita. De la Declaratia de Independenta a Statelor Unite, ce stipuleaza
dreptul la fericire al fiecarui individ, si pana la legile care se regasesc la nivelul
fiecarui stat si care protejeaza bunurile private ale individului, toate aceste
reglementari alcatuind corpul drepturilor omului, la nivel national sau international,
transforma in lege nevoile fiecaruia si, in acelasi timp, pun limite modalitatilor de
implinire a lor astfel incat nici un individ sa nu sufere.
In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti, implicati social, ea
are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai
constituie o problema indivizi care sa poata functiona fericiti. Dar satisfactia unui
individ nu este permisa daca realizarea ei se face in detrimentul celorlalti, caci
egalitatea indivizilor, in drepturi si obligatii e o lege de baza in orice stat
democratic.
Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei
specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt :
1. Accesul permanent al agresorului la victima.
In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de ‘adapostire’ si tocmai de
aceea agresorul are contro total asupra victimei sau victimelor.Se evidentiaza aici un
aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.
2. Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu
episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.
3. Angrenarea intregului sistem al familiei.
Toti membrii familiei violente devin victime – directe si indirecte – ale
agresorului.
1. In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii
tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme
defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei.
Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se
cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul
social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari
de integritate sociala.
Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de
violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la
o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si
cruda marturie.
2. Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al
violentei domestice.
Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e
sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele
ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand
s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului.
Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt: amenintarea vietii si
intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si
intelegere, in cursul amenintarii.
De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile amuzante ce
se fac auzite adeseori in randul ‘gardienilor absenti: “sta pentru ca ii place, daca nu
i-ar placea ar pleca“ sau “nu ma amestec, pentru ca daca o fac, ea va fi cea care ma
va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor“ sunt inacceptabile.
3. Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la
surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie.
Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor,
de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui
ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia
si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile.
4. Ne-interventionismul. Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere
astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu.
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire
triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin: agresor, victima si
“gardianul absent“.
5. Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta
domestica.
6. Violenta domestica are un registru larg de manifestari: psihice, fizice,
sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite
consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor.
Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand
violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale
modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice.
Principala functie in familie, aceea de a creste tinerele generatii,
facandu-le capabile de o viata autonoma si de a-si asuma responsabilitatea cresterii
generatiei urmatoare, este profund alterata de violenta.
Brazelton si Greenspan (2001), identifica nevoile copilului pentru o dezvoltare
normala ca fiind:
1. Nevoia de a avea relatii emotionale calde, apropiate, stabile;
2. Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranta si o viata regulata;
3. Nevoia de a avea experiente adaptate nivelului de dezvoltare a copilului;
4. Nevoia de a avea limite, de viata cotidiana structurata si de responsabilitati
adecvate nivelului de dezvoltare;
5. Nevoia de experiente adecvate diferentelor individuale ale copilului,
intereselor lui particulare;
6. Nevoia de a trai intr-o comunitate stabila, de a beneficia de sprijinul si
cultura acesteia;
7. Nevoia de a avea un viitor protejat.
Parintii violenti vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin tintirea lor in timpul
incidentelor de violenta, fie prin neglijarea lor.
In familiile violente stabilitatea si reguleritatea vietii e intrerupta de evenimente
violente si nu exista o preocupare speciala pentru a procura copilului experientele de
care are nevoie, in acord cu varsta si particularitatile ei. Responsabilitatile acordate
copiilor depasesc de regula capacitatile lor, devenind abuzuri. Intrebata asupra
dorintei ei de a avea copii atunci cand va fi mare, o fetita provenind dintr-un cuplu
violent, raspunde: “da, vreau sa am copii pentru ca vreau sa ma ingrijeasca si pe
mine cineva, ca am obosit tot avand grija de parintii mei…“ .
Regula existentei familiilor violente este marginalizarea lor in comunitate. Ca o
consecinta a acestei marginalizari, din randurile familiilor violente provin cei mai
multi copii analfabeti sau cu abandon scolar.
Cat despre viitor, unul din semnele distincte ale victimelor violentei domestice e
absenta planurilor de viitor, asa cum capacitatea femeii victima de a-si construi un
plan de viitor si de a-l urmari cu consecventa o consideram a fi semnul reabilitarii
ei, dupa convietuirea cu un partener violent.
In judetul Teleorman, conform Statisticilor Inspectoratului Judetean de Politie,
in anul 2011 au fost sesizate un numar de 180 de infractiuni, in anul 2012 un numar
de 149 iar in ceea ce priveste anul 2013, numarul acestui tip de infractiuni a fost de
88. Desi se constata ca numarul infractiunilor de violenta domestica este in scadere,
el se mentine totusi la un nivel ridicat raportat la numarul de locuitori.
Evidenta DGASPC Teleorman cu victimele violentei domestice care au
beneficiat de serviciile sociale oferite in cadrul Centrului Mama si copilul supusi
violentei domestice Rosiori de Vede in perioada 2009 – primul trimestru al anului
2014, arata faptul ca acestea provin din medii sociale diferite, din mediu urban si din
rural, casatorite, necasatorite si vaduve, abuzate atat de sot, concubin dar si de
membrii ai familiei extinse, avand statut de angajat si fara ocupatie, indiferent de
etnie.
In ultimii 5 ani de functionare, centru a asigurat servicii sociale pentru un
numar de 187 de beneficiari din care:
– 54 adulti ( femei supuse violentei domestice), ponderea cea mai mare fiind
reprezentata de femeile apartinand grupei de varsta 30-40 de ani, un numar de 29,
un numar de 18 incadrate in grupa de varsta 18-30 de ani si si un numar de 7 in
grupa de varsta 40-50 de ani. Referitor la statutul matrimonial se constata un numar
de 27 fiind casatorite, un numar de 22 nefiind casatorite legal, convietuind in
concubinaj si 4 fara statut matrimonial cunoscut. Un numar de 41 dintre aceste
femei provin din mediul rural, numar semnificativ mai mare de cat cele care
locuiesc in mediul urban, de 13. Relevant este faptul ca, din aceste femei, doar un
numar de 5 aveau loc de munca, restul de 49 fiind fara ocupatie.
– 133 de copii de diferite varste, atat fete cat si baieti.
Program OMS pentru prevenirea violentei
Consecintele maladive ale violentei au determinat OMS sa lanseze, in 1996, un
program de prevenire a violentei, in special amanifestarii de violenta in familie.
Programul indica 4 nivele de risc si in acelasi timp, de interventii necesare in
abordarea fenomenului :
1. Nivelul individual :
Riscul de violenta e dat de experiente anterioare de abuz si respingere, precum si
de boli si tulburari mintale.
Este evident faptul ca ample programe de educatie comunitara pot fi de maxima
utilitate la acest nivel.
2. Nivelul interpersonal :
Riscul de violenta se leaga de consumul de alcool sau droguri, de controlul
barbatului asupra bunurilor familiei, precum si de conflictele in cadrul familiei.
Preventia inseamna cresterea coeziunii familiei, cultivarea bunelor relatii intre
parinti si copii si incurajarea femeii spre a lua parte la controlul veniturilor casei.
3. Nivelul institutional :
Este reprezentat de factorii cauzali pentru comportamentele violente : statutul
socioeconomic scazut, somajul, etc.
Preventia se poate materializa prin frecventarea scolilor si a programelor
educative comunitare, dezvoltarea serviciilor si a facilitatilor pentru familii in
vecinatate, etc.
4. Nivelul structural :
Riscul de violenta este insotit de tolerarea culturala a violentei in rezolvarea
disputelor, promovarea unor roluri de gen rigide, cultivarea dominantei elementului
masculin.
Protectia o reprezinta stabilitatea politica, un control al pietei muncii,
promovarea egalitatii de gen si a non violentei in societate.
In final, concluzia la toate aceste afirmatii este ca violenta in familie se afla la
originea celor mai dificile probleme sociale ale comunitatilor. Pare de necrezut
faptul ca atentia publica si a specialistilor pentru aceasta maladie sociala dateaza de
putin timp.Atata vreme cat violenta domestica e ignorata, lasata sa isi continue
existenta secreta si devastatoare, nu putem vorbi de o reala politica sociala, tinzand
spre o buna calitate a vietii individului si a familiei.
BIBLIOGRAFIE:
Violenta, Aspecte generale – volum coord. de Gilles Ferreol si Adrian Neculau
Dictionarul Enciclopedic Roman – vol. IV, editura Politica, Bucuresti 1966
http://www.psihiatrie.org/artb/violenta-si-boala-ps-1.php?idr=86
Violenta si boala psihica – D. PRELIPCEANU